O societate comerciala nu are dreptul sa acorde imprumut fara dobanda, deoarece o societate comerciala prin activitatea depusa trebuie sa aiba venituri. In acest sens, un contract de imprumut fara dobanda devine nul.

Asociatii, administratorii societatii nu pot lua imprumuturi de la societate peste limita de 5000 eur conform legii societatilor comerciale nr 31/1990 , ce trece peste aceasta limita considerandu-se fapta penala. Nci imprumuturile intre societati nu sunt de dorit atata vreme cat nu sunt societati afiliate si imprumutul nu este motivat economic

Mai jos, aveti baza legala:

– art. 1444 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare prevede ca este interzisa acordarea de imprumuturi administratorilor, cu exceptia celor prevazute la alin. 3;

– art. 1444 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 permite totusi acordarea de imprumuturi administratorilor in limita echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro;

– incalcarea acestor prevederi constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani, conform art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990;

– daca asociatul este unic in societate, atunci imprumutul se poate acorda numai in baza unui contract incheiat sub forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art. 15 din Legea nr. 31/1990;

– in baza principiului specialitatii capacitatii de folosinta in cazul persoanelor juridice (inclusiv societati comerciale) prevazut de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, aptitudinea societatilor comerciale de a acorda imprumuturi (inclusiv pentru asociati) este circumscrisa scopului pentru care ele s-au infiintat – efectuarea de acte de comert, ceea ce implica ca acordarea de imprumuturi fara dobanda de catre o societate comerciala sa fie calificata ca fiind contrara scopului infiintarii societatii; *

– un eventual contract de imprumut fara dobanda incheiat de societatea comerciala in calitate de imprumutator si asociat sau alta persoana este lovit de nulitate absoluta, in baza art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 care prevede ca „orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”;

– nerespectarea acestor dispozitii atrage raspunderea materiala a asociatului pentru daunele produse societatii, precum si raspunderea penala a acestuia conform art. 272 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.

Din punct de vedere fiscal, avand in vedere prevederile Codului fiscal, cu modificarile ulterioare, in baza carora organele fiscale pot reincadra tranzactiile dintre societatea comerciala (contribuabila) si persoanele afiliate (asociatii), astfel ca:

– acordarea imprumutului catre asociat poate fi tratata drept acordare de dividende, mai ales daca societatea inregistreaza profituri din anii precedenti ramase nerepartizate;

– dobanda luata in considerare la imprumutul acordat de societate asociatului (persoane afiliate) este dobanda determinata in conditii de piata, conform pct. 38 si pct. 39 din Normele metodologice date in aplicarea Titlului I din Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, organele fiscale avand dreptul sa ajusteze nivelul veniturilor din dobanzi, conform art. 11 din Codul fiscal.

Pentru a evita complicatii de natura legala si fiscala la acordarea de imprumuturi de catre o societate comerciala asociatilor ei este recomandabil:

– mentionarea in actul constitutiv al societatii faptul ca aceasta poate imprumuta asociatul/administratorul pana la limita maxima a contravalorii in lei a sumei de 5.000 euro, cu dobanda la nivelul dobanzii de referinta stabilit de BNR;

– acordarea imprumutului sa fie consemnata intr-un contract de creditare incheiat in forma scrisa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here